Liberalismul din “tara viselor”

Poate fi Republica Moldova reformata cu ajutorul principiilor liberale, asa cum afirma o buna parte a clasei politice „de opozitie” din tara? Imi pun aceasta intrebare reiesind din existenta la noi deja a unui precedent „liberal” in perioada 1990-2001.

Desigur, o mare parte din basarabeni sunt departe de valorile liberale, respectiv si de partidele care impartasesc aceste valori. Uneori insa, mi se creaza impresia (de ce oare?) ca politicienii nostri nici nu mai sunt capabili sa se conecteze la realitate existenta. Noi, insa nu ne stresam prea mult pentru acest lucru. Aceasta trasatura este general valabila pentru intreaga „fauna politica” din lumea democratica. Mai mult ne supara acea intelectualitate care fie din motive meschine, fie din prostie ofera o sustinere morala si propagandistica acestui sistem, contribuind la „frecarea la cap” continuua a populatiei. In plus, mai suntem suparati si pe mass-media care a devenit „un instrument de tampire in masa” a „poporului muncitor”.

E destul sa deschizi ProTV si deja iti este sila de viata, iar instinctul „thanatos” iti inhiba oricare alt sentiment uman.

Dar sa ne intoarcem la „liberalism”. Este evident ca orice „proiect liberal” este sortit esecului si acest lucru il cunosc foarte bine si pretinsii „liberali”. Iata de ce aceasta doctrina se transforma mai mult intr-un brand al oamenilor care de fapt nu sunt capabili sa ofere raspunsuri concrete la problemele cetatenilor, deaceea si apeleaza la „imagini”, iar mai-sus-pomenitii intelectuali (ong-isti, analisti politici, artisti etc) impreuna cu toata mass-media autohtona au predilecta preocuparea de a hrani publicului cu „visele liberale” a viitorului regim, mentinand functionabilitatea sistemului.

Desigur nu incercam sa dam definitii politologice abstracte ai pomenitei doctrine, nici nu ne prea intereseaza la moment scrierile politico-filosofice a unui oarecare „geniu”. Ne preocupa mai mult instrainarea oamenilor de propriile probleme si refugierea lor, asemenea unor narcomani, intr-o lupta politica ideologica abstracta. La moment, aceasta lupta se duce pe axa „liberalism-comunism”.

Nu ma intereseaza „cat de comunisti sunt comunistii” si „cat de liberali sunt liberalii”, ma deranjeaza faptul ca aceste doua grupari au alunecat (involuntar oare?) intr-un continuu duel ideologic-abstract. S-a ajuns la ridicol, populatia este preocupata mai mult de „discursurile antiromanesti” a lui Voronin si de extinderea NATO sau UE decat de acapararea terenurilor publice de catre clanurie mafiote, de degradarea sistemului educational, de lipsa unei transparenta in cheltuirea banilor publici sau problema copiilor abandonati.

Ceva nu este curat in tot liberalismul asta. Populatia in loc sa se trezeasca din hibernarea comunista se afunda in alt somn care ar putea fi si mai adanc, de aceasta data „liberal”.

Si acest lucru ma face sa fiu iarasi trist…