Elitele de dreapta impotriva maselor de stanga

Pentru a intelege de fapt care este sensul final al unor miscari in spatiul public basarabean si in general care este sensul unei miscari social-politice in zilele noastre, astazi ca niciodata se simte necesitatea clarificarii frontierei clare dintre gandirea de “stanga” si cea de “dreapta”.

Prima separatie dintre “dreapta” si “stanga” a avut loc dupa Revolutia Franceza din 1789, cand masele s-au revoltat impotriva vechiului regim, inlaturand monopolul politic, economic si ideologic al aristocratiei. Aceasta a devenit prima revolutie cu adevarat “sociala” in istoria omenirii, ea urmarind, spre deosebire de rascoalele taranesti din trecut, inversarea radicala a ordinii sociale. Aceasta implicare activa a maselor populare a dat nastrere unei noi epoci care a croit un nou destin popoarelor din intreaga lume.

Analizand cele doua lumi, intre care Revolutia a stabilit o linie delimitativa, putem intelege esenta ideologiei de “dreapta” si cele de “stanga”. Inainte de 1789 societatea era condusa de elite, in baza unui set de principii clar definite si o relativa stabilitate socio-econimica iar dupa 1798, odata cu venire “maselor populare” in scena, care potrivit psihosociologului francez Gustave Le Bon “se conduc mai mult de sentimente decat de ratiune”, societatile europene incep sa cunoasca mari perioade de instabilitate, procesele politice incepand sa semene tot mai mult cu un spectacol tragico-comic. In asa-numita “democratie”, sau “dictatura prostimii” , politica tot mai mult incepe sa devina o “conducere rationala a irationalului”, cum o defineste psihosociologul francez Serge Moscovici. Dar si aceasta “conducere rationala” deseori este pusa sub semnul intrebarii dupa ce masele, chiar si din “cele mai civilizate”, au demonstrat incapacitatea de a alege o persoana capabila sa gandeasca rational si sa ia decizii rationale.

In esenta, modului de functionare a societatii nu s-a schimbat. Colectivitatile umane in continuare sunt guvernate de un grup restrans de persoane, asa cum a fost si inainte de 1789, s-au schimbat doar mecanismele de lupta dintre aceste grupuri minoritare, mai exact spus, dintre elite si pseudoelite.

Daca in trecut lupta pentru putere se ducea exclusiv in varfurile piramidei, masele populare au devenit astazi o arma manipulativa puternica in mainele pseudo-elitei, care reprezinta cancerul oricarei natiuni, razboiul dintre acestea mutandu-se in paturile inferiore ai populatiei. Prostimea a decapitat regii francezi, inlocuindu-i cu burghezia care s-a dovedit a fi nu mai putin hapsana si sangeroasa, aceeasi prostime a impuscat familia tarului rus aducand bolsevicii la putere, pentru ca peste 70 de ani sa se “razgandeasca” in acelasi stil.

Ceea ce observam la activistii de stanga (chiar daca acestea nu se doresc sa se recunoasca ca fiind “de stanga”) este credinta in “forta si rationalitatea maselor”. “Poporul se va destepta”, “poporul se va lumina”, “poporul se va rascula”, acestea sunt frazele predelecte a unui om dominat de mentalitatea stangista. Liderii maselor, deobicei se dovedesc a fi persoane slabe, imorale si chiar instabile psihic, deoarece sunt capabili sa se manifeste doar in situatii de maxima sentimentalitate, in masura extazierii prostimii. In conditii de rutina, deseori aceste persoane se dovedesc a fi incapabile sa exercite functii de conducator.

Exact opus este omul de dreapta. In viziunea acestuia personalitatile puternice trebuie sa primeze multimii, iar decizii de ordin emotional trebuie sa fie inlocuite cu cele de ordin rational. Daca pentru un om de dreapta “evolutia” este principiul conform caruia urmeaza sa aiba loc schimbarile din societate – “incete dar sigure”, atunci pentru oamenii de stanga “revolutia” este unicul factor al schimbarii – “acum ori niciodata!”, este fraza care caracterizeaza mentalitatea stangista. Iata de ce revolutiile de orice gen, nu au adus rezultate scontate, perturband evolutia normala a societatii. “Oamenii de stanga” ar putea fi diviazati in doua tipuri: “idiotii utili” (fraza, apartine lui Vladimir Ilici Lenin) desemnand oamenii care aflati in interiorul maselor, “excita” sentimental aceasta, servind pe cei care ulterior devin “liderii” ai prostimii imbecializate. Speciile “idiotilor utili” pot fi destul de diverse: incepand cu grupuri mici de tineri entuziasti pana la institutiile media, organizatii non-guvernamentale, sindicate etc.

Masele imbecile nasc lideri imbecili. O astfel de natiune “masificata” nu poate decat sa urmeze calea sclaviei, pana la momentul in care se va naste un lider care va fi capabil sa distruga toate “cliseele democratice”.

Istoria a demonstrat ca personalitatile puternice sunt adevaratele fauritoare ale epocilor in care au trait. Elitele sunt producatoarele istoriei, iar masele sunt doar consumatoarele evenimentelor istorice.

Permanenta instabilitate este generata de permanenta agresiune din partea maselor, care propulseaza nulitati culturale si politice in defavoarea persoanelor capabile.

Egalitarismul dintre un prost si un destept, intre cel slab si cel puternic naste adevarata nedreptate sociala, care provoaca in final disolutia intregului organism social.